ce scrii cand nu se intampla nimic interesant.....

N-am mai scris de mult. Mi-e dor sa scriu, dar in noiembrie nu s-au intamplat prea multe lucruri intersante. Vine insa decembrie, sper sa aiba pasi moi de zapada si beculete de Sarbatori. In ultima vreme imi plac mult lumanarele si imi place sa citesc la lumina lor, cu atat mai mult daca au si forme vesele :). Iar vine Craciunul, cu toate nebuniile lui, cu copii care cred in Mos Craciun. Eu credeam in Mos Craciun cand eram copil si ma bucur ca am avut ocazia sa cred ca exista. Copiii care cred in Mos Craciun si Mos Nicolae au sansa sa stea mai mult in lumea povestilor si sa creada ca miracolele se pot intampla. Postarea asta este cea de care ma sperii de mult... cea in care nu scriu despre un eveniment concret, ci pierd timpul palavragind vrute si nevrute... si, totusi, vine luna in care ne gandim mai mult la ce cadouri sa le facem celor dragi, unde si cu cine vrem sa petrecem Craciunul si Revelionul. Pentru mine e o traditie ca in fiecare an sa merg acasa de Craciun. Abia astept si anul asta. Sper sa mai gasesc acasa cd-urile cu colinde internationale clasice sau poate o sa fac unele noi romanesti... O sa ajung acasa pe 24 seara, o sa fiu cea care aduce Craciunul... sper si zapada, daca nu vine mai devreme... Mi-e dor de casa si de parinti, de Ada si Dan si cred ca o sa incep sa fac lista cu cadouri pentru fiecare... Pe mai tarziu!

Acasa

Doua zile de concediu, joi si vineri. Dupa cheltuirea salariului joi la IDM pe diverse chestii, vineri seara ajung acasa...dupa 6 luni. Drumul mi s-a parut lung, plictisitor in tren, aproape 4 ore cu personalul. Apoi 45 minute stat in picioare la Fetesti, asteptand autobuzul. Nu mancasem decat 3 banane toata ziua si alea cumparate din tren. Urc in autobuz si un baiat de vreo 20 de ani imi lasa locul lui, langa un batran despre care aflu ca este un vecin de al nostru reintors la tara dupa multi ani. In statie ma asteapta mama, pe care nu o mai vazusem de la inceputul lui mai, cand am avut cateva zile de concediu si am stat acasa o saptamana. Ne imbratisam si pornim spre casa. Ajungem, il vad si pe tata, in sfarsit. Mananc si nu stiu cum sa ii multumesc mamei pentru mi-a pus mancarea in fata. In fiecare seara cat am stat acasa, am mancat seminte si ficatul meu nu a zis nimic spre mirarea mea. Este noua ocupatie la tara. "Eating seeds is the best time activity, the toxicity of our city". Nu puteam adormi, asa ca m-am uitat la "Masina mortii" al lui Quentin Tarantino pana ce am adormit. Sambata, trezire tarzie, ca in vacante, la ora 10, mamaita era deja la noi. Fac ochi cand mama intra sa mai puna un lemn in soba si atat e nevoie sa fiu "navalita" de mamaita cu pupaturi si imbratisari :). Dupa cateva minute bune de povesti si noutati, imi fac patul si ma apuc de treaba (vorba vine...). Ziua a trecut relaxata, cu discutii printre perisoare, chiftelute si alte bunatati pentru pachet, iar seara am fost in vizita la sora bunicii, care sta putin mai la deal de noi. I-am dus lui tata jocul meu de tintar pentru ca stiam ca o sa se bucure. Cand eram mici jucam pe o tabla desenata pe o foaie de bloc de desen, iar piesele erau 9 boabe de fasole si 9 boabe de porumb. Mai jucam si poker pe bete de chibrit... :)). Ii straluceau ochii cand l-a vazut.... Sambata seara am jucat 3 jocuri, m-a batut la toate 3. Cand i-am sunat sa le spun ca am ajuns cu bine inapoi la Bucuresti, mi-a zis sa vin mai des sa ma invete sa joc :). Duminica vroiam sa plec tot cu trenul, asa ca m-am trezit si m-am pus pe facut ordine si pregatit bagajele, dar am plecat abia pe la 6 seara, cu niste prieteni cu masina. Tata plecase de dimineata la pescuit. A fost ziua de vorbit lucruri multe si marunte cu mama, din cele pe care nu le vorbesti la telefon. Au zis ca am mai slabit si sa vin mai des acasa. Pe tata l-am prins intr-un moment de maxima coincidenta ca sa-mi iau ramas bun, cand eu urcam in masina prietenilor, masina cu care fusese la pescuit tocmai parca in fata portii. Una peste alta, merita sa mergi acasa, macar o data la 6 luni...

Halloween in Hard Rock Cafe

    Halloween vine de la All Hallows Even, o veche sarbatoare celtica ce se apropie ca semnificatie de sarbatoarea crestina "Ziua tuturor sfintilor". Prima atestare este in secolul al 16-lea, desi sarbatoarea este mult mai veche si a fost popularizata in Statele Unite de imigrantii irlandezi.
    Si acum sa ajungem la partea interesanta, Trooper de Halloween in Hard Rock Cafe, unde am fost tot cu prietena mea de la departamentul "presa", care ma ia din cand in cand cu ea la concerte. Intarzii la intalnirea cu prietena mea, ajungem intr-un final, gasim si clubul, ea intra, eu trebuie sa astept, pentru ca a intrat in fata un domn in costum, iar eu aveam geaca de fas. Intru si ne asezam la masa de presa, bineinteles langa masa Trooper-ilor si a invitatilor lor, care nu prea au stat pe acolo. Toata lumea a stat mai mult langa scena.
    Clubul e foarte dragut amenajat, cu barul in centru, deasupra atarnand tobe, chitari agatate pe pereti, afise si discuri. Chelnerii erau si ei costumati adecvat. Desi denumirea contine cuvantul "rock", cei care vin aici nu sunt genul care ar veni in mod obisnuit la un concert rock, ci mai degraba oameni care au bani, iesiti la un restaurant de fite.
    Pana sa inceapa concertul, mi se fac poze ca sa fie setata camera :)). Baietii urca pe scena si incepe show-ul. Una dintre primele piese a fost "Here I go again" de la White Snake. Au cantat doar cover-uri, astfel ca toti sa stie piesele. Prima parte a durat cam o ora, cu "Mama, I'm coming home", "Breaking the law", "Knocking on heaven's door", "Bed of roses", "Jail house rock", "Soldier of  fortune", "You shook me all night long" si alte piese pe care Coiotul a cantat impreuna cu publicul. Apoi a urmat concursul de costume, castigat de pirat, vrajitoarea cea mica si dragalasa si diavolita. Momentul celor de la club a fost foarte marfa, toti chelnerii au urcat pe scena costumati si au dansat pe "Bad" a lui Michael Jackson. Partea a doua din concert a fost interesanta. Cred ca s-a intamplat cel putin un lucru pe care Coiotul nu l-a mai patit niciodata: o mireasa furata a ajuns pe scena la una din piesele celor de la Queen, iar Coiotul a observat abia cand era in fata lui si a parut foarte susprins :). Si tot Coiotul a avut parte si de un duet hazliu cu o tanara domnisoara foarte "true", care a tinut sa cante cu ei la piesa "You give love a bad name", cu accent pe bad name. Cred ca toti au ras la faza asta. Trooper-ii au facut un show nemaipomenit, chitarile si tobele s-au auzit perfect, iar vocea lui Coiot a fost din nou "la inaltime".
    Au incheiat cu "Highway to hell", pe care m-am postat aproape de scena langa prietena mea si am dat din cap amandoua, sa fim sigure ca nu o sa uitam asa de usor seara asta. Pe drum, in taxi, ne uitam pe sarite la cele nu mai putin de patru sute de poze de pe camera.

Seminar

Azi. Birou, tarziu si dimineata si seara, zi urata dimineata, m-am simtit rau. Toata ziua a fost frig si asa este de cateva zile incoace, frig si vreme inchisa. Seara, seminar de "Comportament organizational". Proful e batran si ma mir ca mai are forta sa tina un seminar de la 7 si jumatate la 9 seara. Parul ii este cu totul alb si, bineinteles, poarta costum. A fost informatician pe vremea cand se puneau caramizile de jos si calculatoarele erau ca niste dulapuri. Cred ca material nu o duce foarte bine, daca mai preda la varsta lui, dar pare un om destept, chiar daca un pic atins de boala batranetii si anume cheful de vorba. In seara asta, pe langa discutia de seminar, ne-a povestit cateva lucruri foarte interesante pe care le-a vazut sau facut in ultima vreme. Ne-a spus despre mina de petrol de la Buzau, unica pentru procedeul de extractie a petrolului si despre focul viu de la Lopatari. Ne-a spus despre documentarul despre salasuri si despre femeia ce locuia intr-un astfel de salas de aproximativ 60 de ani. Are pasiuni destul de interesante pentru un om in varsta si comparativ chiar cu unul mai tanar. Merita sa stai sa asculti si poveastea de la cetate si pe cea de la rezervatie. Cam atat pe seara asta...

Duminica si clatite

Duminica a fost o zi ciudata. M-am trezit tarziu. Am lenevit mult si nu aveam chef de nimic. Am stat o groaza la calculator pe messenger, scotocind net-ul dupa diverse prostioare, apoi durerea de cap cap si de ochi m-a facut sa inchid calculatorul si sa citesc din "Mobilul" de Steven King. Am citit cateva pagini si m-a luat somnul, clasic pentru mine cand citesc :)). Am dormit cam o ora si jumatate si m-am trezit mai bine dispusa pe la 6 si jumatate seara. Aveam chef de gatit. Am intrat pe net sa citesc cateva retete de pui la cuptor ca sa-mi fac o idee despre ce trebuie sa pun si cat sa las copanelele la copt. Am vorbit si cu parintii la telefon si m-am apucat de treaba. Am pregatit copanelele si le-am pus in cuptor. Apoi am pus orezul pentru pilaf sa fiarba si am inceput surpriza serii: clatitele. Imi era pofta, nu mai facusem de mult. Mi-am facut o groaza de nervi fiindca nu mai aveam tel pentru amestecat aluatul si faina se facea cocoloase. In sfarsit, s-au intors fetele din Kaufland si Anca avea "batator" de aluaturi de imprumutat. Au iesit doisprezece clatite minunate. Doua le-am mancat cum le-am dat jos din tigaie. Nu pot sa am rabdare pana ce termin de copt. Si fetelor le-au placut, ca intotdeauna. Nu-i data sa fac clatite si sa nu manance sau sa nu imi spuna ce bune sunt. Asadar, seara vesela cu clatite la orizont :)!

Iesire la teatru

    Ieri am fost la teatrul Masca, piesa se numeste "Gigi amoroso". Am fost impreuna cu cativa prieteni de ai mei, Anca, Lavi si Dan, Emi, Laura. Emi e cel care a reusit sa faca rost de bilete. Dupa multe asteptari de prieteni, printre care si eu, ajungem totusi la timp la piesa. Simona ne aduce biletele, intram, ne ocupam locurile, fetele discuta despre tinutele pe care o sa le poarte la nunta Deliei, fosta lor colega din facultate, Anca il intreaba pe Emi daca nu vrea sa mearga cu ea la nunta, ca raspuns Emi intreaba daca poate sa vina fara sa plateasca :)). Incepe piesa, la inceput ne-am cam speriat un pic, ni se parea ca nu am intrat unde trebuia, dar apoi atmosfera piesei s-a facut simtita. A fost o diversiune placuta de la viata de zi cu zi. Piesa a durat cam o ora si jumatate, dupa care ne-am dus la Unirii, la un pub care imi place. M-a sunat sora mea si nu am putut sa raman foarte mult. Asa ca mi-am luat ramas bun de la prietenii mei si am mers sa ma intalnesc cu sora mea. Am fost pe la ea putin si apoi, can ei s-au hotarat sa iasa in Culture House, am mers acasa. Cam atat pentru sambata asta :).

Vineri in Fabrica or how you can meet legend

Vineri, 22 octombrie 2010. Lucrurile se aglomereaza pe final de zi si reusesc sa plec de la servici abia pe la 8.
Ajung la Fabrica. Primesc tichetul de vot contra 15 lei si intru. Ceva roackeri, clubul arata ca dupa bombardament din cauza tavanului care lasa sa se vada tevile, picturi "abstarcte" pe pereti, oameni care fac probe de sunet. Fiecare trupa face proba inainte de a canta. Cand am intrat canta o trupa destul de interesanta pentru ca aveau o combinatie de mai multe intrumente, printre care si fagot. Sunau binisor. Apoi proba de sunet pentru Monarchy, o ora. Dar cand au cantat, they rocked pretty nice. Trebuie mentionat  solo-ul tobarului de la Monarchy care a fost super. Fiecare formatie canta cate 3 piese. Mai canta o trupa, Aquila. Nice si astia, dar old. Apoi fetele de la Idol, cu care deja facusem cunostinta, poze si schimb de bratari. Blonda rulez, fetele canta mai bine decat data trecuta cand le-am auzit. Au facut show si s-au auzit bine. Inca o trupa si apoi canta cei de la Incipient. Super tari baietii. Chiar mi-au placut. Anca a promis ca le cere un cd pentru mine si cu autografe :). A fost super dragut. In total, am facut poze (Anca ne facea poze cu noua ei camera de care este foarte incantata :) ) cu fetele de la Idol, baietii de la Incipient si cei de la Monarchy. Si cel mai important: am stat la cativa centimetri de Balaurul si John de la Trooper.
In seara asta vor avea din nou concert in Cage (este opening night, in locul fostului LMC), impreuna cu Idol si Incipient. Anca va fi si ea acolo, cu sau fara acreditare de presa, dar sigur va avea camera sa le faca poze prietenilor ei si sa scrie despre ei. :)