Duminica si clatite

Duminica a fost o zi ciudata. M-am trezit tarziu. Am lenevit mult si nu aveam chef de nimic. Am stat o groaza la calculator pe messenger, scotocind net-ul dupa diverse prostioare, apoi durerea de cap cap si de ochi m-a facut sa inchid calculatorul si sa citesc din "Mobilul" de Steven King. Am citit cateva pagini si m-a luat somnul, clasic pentru mine cand citesc :)). Am dormit cam o ora si jumatate si m-am trezit mai bine dispusa pe la 6 si jumatate seara. Aveam chef de gatit. Am intrat pe net sa citesc cateva retete de pui la cuptor ca sa-mi fac o idee despre ce trebuie sa pun si cat sa las copanelele la copt. Am vorbit si cu parintii la telefon si m-am apucat de treaba. Am pregatit copanelele si le-am pus in cuptor. Apoi am pus orezul pentru pilaf sa fiarba si am inceput surpriza serii: clatitele. Imi era pofta, nu mai facusem de mult. Mi-am facut o groaza de nervi fiindca nu mai aveam tel pentru amestecat aluatul si faina se facea cocoloase. In sfarsit, s-au intors fetele din Kaufland si Anca avea "batator" de aluaturi de imprumutat. Au iesit doisprezece clatite minunate. Doua le-am mancat cum le-am dat jos din tigaie. Nu pot sa am rabdare pana ce termin de copt. Si fetelor le-au placut, ca intotdeauna. Nu-i data sa fac clatite si sa nu manance sau sa nu imi spuna ce bune sunt. Asadar, seara vesela cu clatite la orizont :)!